• 02.03.2018

Senzații olfactive

Modul în care descriem un miros este un bun indicator cu privire la felul în care îl percepem. Cu siguranță ți s-a întâmplat să dorești să transpui cuiva cu de-amănuntul o experiență olfactivă: mirosul pe care îl aveau prăjiturile proaspăt coapte ale bunicii când erai mic, mirosul ploii pe asfaltul fierbinte, gazonul ce tocmai a fost tuns, pâinea scoasă din cuptor sau mirosul de popcorn proaspăt de când mergeai la cinematograf în adolescență.

            Toate aceste mirosuri au fost procesate de creierul nostru atât la nivel emoțional cât și cultural. Fiecare aromă pe care o percepem este experimentată de către noi în context semantic, social, emoțional dar și fizic. Când ne gândim la o ploaie scurtă de vară, probabil cei mai mulți nu ne amintim doar mirosul ci și senzația răcoritoare pe care o lăsa aceasta asupra pielii, sau amintirea exactă a stării noastre din momentul în care am simțit-o. Faptul că mirosul se lasă pătruns și de alte senzații, este o trăsătură care dă o dimensiune nouă și deosebită acestui simț. Mirosul se simte. Se simte uneori ca temperatură, alteori ca atingere, gust, sau chiar durere și reacții fiziologice.

            Mirosul mentolat, spre exemplu, dă o senzație reală frig, răcoare, pe când mirosul de amoniac arde. Responsabil de aceste senzații este nervul trigemen, cel mai mare nerv cranian, care se răsfiră și străbate toată fața: de la pielea anterioară a capului, la pleoapa superioară, nas, cavitatea nazală, glandele lacrimale etc. Fiind un nerv cu rol senzitiv, prin acesta percepem  calitățile usturătoare, iuți, calde sau reci ale mirosurilor, deci acesta stârnește și reacțiile fiziologice: cum ar fi strănutul când mirosim piper sau lacrimile când tăiem ceapa. Acest nerv poate fi stimulat într-un mod mai subtil sau foarte intens, în funcție de componentele chimice și mirosurile pe care le inspirăm. Principala componentă a uleiului de trandafiri, geraniolul, este blândă și nu provoacă reacții fiziologice puternice, vanilia nu provoacă nicio reacție, în timp ce acetona stimulează mai puternic nervul trigemen, iar reacțiile variază de la iritare extremă la durere fizică. Implicarea nervului trigemen în simțul olfactiv poate constitui o explicație vizavi de faptul că există mirosuri care ne pot displace imediat ce le simțim, fără implicarea contextului social sau emoțional. Frumusețea acestuia este că contribuie la a da o nouă dimensiune, una fiziologică, simțului olfactiv

Support Chat Online