• 13.04.2018

În anii ‘70, oamenii de știință care se ocupau cu studiul mirosului, își doreau să analizeze tipurile de parfumuri în funcție de compușii chimici care le generează. Cam din acel moment există ambiția de a crea o mașinărie care să se ghideze după niște tipare științifice bine stabilite în recunoașterea și analiza mirosurilor.

            Odată cu dezvoltarea tehnologiei și a ingineriei moderne, dispozitivul denumit nas electronic (sau e-nose) a devenit realitate. Întregul mecanism este construit ca un mod de a converti răspunsul la stimuli senzoriali complecși într-un profil al calității mirosului, adică a amestecului de substanțe chimice volatile care constituie de fapt un miros. Totuși, nasul electronic se confruntă cu niște dificultăți în a interpreta mirosurile având în vedere că nu este propriu-zis un instrument de analiză, nefiind capabil să le cuantifice. Aceste instrumente trebuie întâi “educate” în așa fel încât să cunoască câteva mirosuri pentru ca mai apoi să le recunoască. Pe baza mirosurilor învățate, așteptările de la nasul electronic sunt ca acesta să distingă între mirosurile bune și cele rele.

            În anul 1914, omul de știință Alexander Graham Bell a observat că putem percepe nenumărate mirosuri diferite însă că “până când nu vom fi capabili să măsurăm asemănările și diferențele dintre două tipuri de mirosuri nu vom avea o știință a acestui simț”. Știința mirosului a cunoscut o evoluție foarte lentă din momentul afirmației lui Graham Bell, iar primele progrese notabile în domeniu au fost realizate abia în anii `50. Astăzi se fac cercetări pentru metode alternative de a replica nasul uman și modul de funcționare al acestuia. Motivul principal pentru crearea unui nas care să imite funcționarea celui biologic, este cel de a înțelege mai bine mecanismele din spatele mirosului și de a folosi în mod mai util informațiile pe care acesta ni le dă.

Aplicațiile acestei inovații sunt numeroase: localizarea sursei unui miros generat de o sursă chimică periculoasă pentru sănătatea umană, descoperirea surselor de combustibil subteran sau a gazelor scurse din conducte, detectarea unor substanțe și droguri interzise la pasagerii unui avion, monitorizarea calității aerului, diagnosticarea rapidă a bolilor, sau chiar găsirea supraviețuitorilor în cazul unor cutremure, avalanșe sau alte dezastre.

            Mirosul este probabil cel mai subestimat simț uman, dar în același timp este considerat și cel mai complex și mai puțin cunoscut. Cercetările cu privire la tehnologia ce stă la baza posibilității de a replica în mod mecanic olfacția, ar putea să aducă beneficii majore pentru calitatea vieții umane, ar scădea semnificativ riscurile unor accidente cauzate de mediu sau substanțe chimice periculoase și ar constitui cu siguranță un avans în medicina modernă.

Support Chat Online