• 21.12.2017

Experienta senzoriala

Percepția și memoria umană sunt puternic interconectate iar relația dintre cele două a fost intuită de mult timp. La începutul secolului trecut aceste legături au fost explorate în literatură prin celebrul moment proustian, care a devenit cunoscut chiar și de cei care n-au citit romanul lui Marcel Proust, ”În căutarea timpului pierdut”. Momentul se referă la evocarea unui episod din copilăria naratorului în momentul în care acesta gustă o madlenă cufundată în ceai.

Dar chiar în clipa în care înghițitura amestecată cu firimiturile prăjiturii îmi atinseră cerul gurii, am tresărit, atent la lucrul extraordinar care se petrecea cu mine. O plăcere fermecătoare mă cuprinse, mă izolase, fără să am noțiunea a ceea ce o pricinuise (…). Și, pe neașteptate, amintirea mi-a apărut. Gustul acesta era acela al bucății de madlenă pe care mătușa Leonie mi-o oferea după ce o înmuiase în infuzia ei de ceai de tei, când mă duceam la ea în odaie, duminică dimineața, la Combray, să-i spun bună ziua”.

Este foarte probabil ca mirosul de scorțișoară și portocale să se asocieze în memoria unora dintre voi cu Sărbătorile de iarnă, să țineți minte parfumul unei iubiri din adolescență: fiecare dintre noi are amintiri legate de parfumuri specifice, care evocă experiențe senzoriale unice și personale.

Memoria funcționează atât prin intelect, care poate recupera amintiri prin efort conștient, cât și prin afectivitate, în mod neașteptat și surprinzător, declanșat de către simțuri. Proust considera că cel de-al doilea tip de memorie este net superior memoriei conștiente pentru că ne ajută să recuperăm esența trecutului și a experiențelor care ne-au marcat. Iar acest lucru, care a fost deja intens studiat științific, a devenit un puternic instrument de marketing.

Support Chat Online